In primul rand…scuze de absenta destul de mare. Stiu ca nu e mare lucru sa scrii o postare pe blog, dar chiar nu am avut nici timp si nici inspiratie.
Ultimele saptamani din viata mea au fost un sir nesfarsit de zile care se desfasurau dupa scenariul: birou, casa , birou, casa, si asa mai departe. Nu am avut deloc delicatetea de a mai da pe la sala. Dar nici tragerea de inima de vreun exercitiu fizic sau de altceva in afara de munca. Program care m-a sleit din punct de vedere psihic.
Am incercat sa ma mobilizez dimineata sa intreprind niste plimbari mai lungi pana la serviciu, insa nu am reusit decat vreo 2 zile la rand sa ma trezesc la ore rezonabile care sa imi permita sa fac asta.
Parca mi-e dor de sentimentul ala pe care il ai dupa alergat, dar se pare ca nu indeajuns de mult incat sa urnesc spre sala aia. Stiti cum se spune: „Fitness-ul este 100% mental. Corpul tau nu merge acolo unde mintea ta nu il impinge! „
Cand vine vorba de mine si de sport, ma obsedeaza faptul ca mersul la sala de trei ori sa zicem, in timpul saptamanii, iti limiteaza destul de tare viata de dupa serviciu. Practic nu mai ai timp de nimic.
Trebuie sa ma adun si sa ma focusez pe urmatoarele si sa ii dau bataie:
- Sentimentul pe care il ai dupa ora de sport. Este cel mai bun sentiment din lume. Simti ca ai facut ceva semnificativ pentru tine si endorfinele zboara in toate celulele tale, te simti fericit. Senzatia aia de oboseala placuta e cea mai buna rasplata pentru un antrenament dificil.
- La anul ma marit. Desi am decis ca nu o sa fie o nunta mare, cu fast si rochie de printesa, tot va trebui sa arat demential. Inca nu m-am obisnuit cu ideea asta, asadar nu ma motiveaza inca. Probabil ca pe masura ce se apropie ziua, o sa incep sa ma simt din ce in ce mai impusionata sa alerg si sa ma misc.
- Haine noi. Inca nu am ajuns la scopul meu final kilogramistic, asa ca am niste haine puse de-o parte care ma asteapta sa incap in ele.
- Diminuarea stresului. Ce-i drept in ultima vreme nu imi vine sa mai ies din frigider. Imi vine sa stau acolo si sa mananc orice imi pica in mana, nu trebuie neaparat sa imi faca cu ochiul. Sportul de obicei imi reduce nivelul de stres care ma face sa mananc. Si pofta de mancare, pentru ca dupa 10 km de alergat ultimul lucru pe care mi-l doresc e sa bag ceva in gura.
- Comentariile oamenilor despre cat de bine arat. Stiu, sunt o infatuata, dar ma hranesc cu astfel de pareri. E important pentru mine sa stiu ca se vede schimbarea, ca si altii observa rezultatul muncii mele asidue. Ma gandesc ca daca acum primesc destule laude, cum va fi atunci cand am sa imi ating telul?
- Vreau sa fac un copil. Nu acum, poate in anii urmatori. Insa sportul se pare ca ajuta foarte mult si la nastere si pe durata sarcinii (exercitii usoare de stretching) si dupa, desigur. Vreau sa fiu o mamica fit, sa fiu un model de sanatate pentru copilul meu. Asta ar trebui sa ma motiveze.
- Sa merg la sala dimineata. Da, am calculat, pot sa o fac. Asa voi avea timp dupa programul de munca sa fac ce vreau, sa ies in oras, sa fac cumparaturi, sa gatesc si sa ma ocup de celelalte hobbi-uri ale mele. Cred ca va fi mai greu cu trezitul, mai ales acum ca s-a facut si trecerea la ora asta posomorata de iarna. Dar, daca vrei, poti.
Toate acestea sunt bune si frumoase, nu mai trebuie decat sa imi infasor mintea in jurul lor si sa le las sa lucreze pentru mine.
🙂
Voi ce ziceti?
Skinny Joule 