Ganduri skinny la intamplare

• Astept cu nerabdare ziua aia in care ma voi urca pe cantar si cand dupa un moment (care mi se pare lung cat un an)  in care se calibreaza si calculeaza, imi afiseaza greutatea ideala. Cred ca am sa lesin de fericire.
• De fiecare data cand mananc ceva bun la micul dejun sau la orice ora si mai e si sanatos, ma simt ca un om normal, care nu trebuie sa sufere restrictii alimentare. Asta e sentimentul dat de taratele de ovaz.
• Cum nu apar cu regularitate pe coperta Vogue sau Cosmo, imi mai dau si eu in petic din cand in cand. Recunosc, mai fac cate o orgie culinara in care ma apuca cele mai bizare combinatii de alimente: nutella cu covrigei sarati, biscuiti oreo cu inghetata, banane congelate cu sirop de ciocolata sau cu gem de visine, tiramisu, inghetata, etc.
• Cica la fete abdomenul lucrat incepe sa se vada cand ajung pe la 18 % body fat.Pff…
• Moment – surpriza favorit: in cabina de proba cand probez pantaloni, mai ales blugi si aleg o marime care stiu eu ca imi vine ok. Dupa ce ii trag pe mine imi dau seama ca atarna ciudat pe alocuri si ma intreb de ce oare sunt croiti astfel?  Si in final, am o revelatie: IMI SUNT MARI!! Gen, cu trei masuri mai mari! Nimic nu se compara cu sentimentul asta. Este cea mai buna rasplata din lume pentru efortul pe care il depui sa pierzi acele kilograme in plus. „Nothing tastes as good as skinny feels”.

• Daca faci aceleasi lucruri pe care le-ai facut si pana acum, nimic nu se va schimba. Daca vrei ceva ce nu ai mai avut pana acum, trebuie sa faci ceva ce nu ai mai facut.
• Daca foamea nu e problema, atunci mancarea nu e solutia!
• Fructele preferate: gutui, mere, capsuni. Nu neaparat in aceasta ordine.
• Cred cu tarie ca o data in viata asta, am sa alerg la un maraton. Ca il fac eu asa de una singura la sala pe banda, sau in parc, ca ma inscriu oficial…am asa feeling-ul asta. Poate ca intr-o viata anterioara am fost atleta. Si in viata asta am recuperat cu varf si indesat restrictiile alimentare suferite ca atleta.
• Nu pot sa cred ca deja e Octombrie. Mai sunt 2 luni si se termina anul. Cred ca il voi parasi mai „usoara”. Vreau sa intru in 2014 cu un alt prefix kilogramistic!! Am zis!
• La noi in tara nu prea exista conceptul de mancare sanatoasa. Intr-o seara eram la mall la film (ma rog, nu este cel mai bun exemplu – la mall nu e nimic sanatos), si aveam o foame de lup. M-am sucit, m-am invartit si am ajuns la concluzia ca in afara de apa plata, nu prea am cum sa mananc ceva din toata mancarea aia, fara sa fie scaldata in ulei, in zahar sau plina de carbohidrati. Ma refer la lanturile de fast food (ca ideea era sa fie „fast” inainte de film). Asa ca mi-a strafulgerat prin minte ideea infiintarii unei francize de mancare sanatoasa sau dietetica daca vreti, pentru doamnele care se lupta cu kilogramele in plus. Ma intreb daca ar avea succes asa ceva. (Subway nu prea a avut priza la publicul romanesc din cate am observat. Nici sendvisurile lor nu sunt lipsite de calorii, ca sa zic asa. Painea aia numai integrala nu e si sunca si ce iti mai pun in ea….nu mai zic de sosurile alea…)

Greutatea ideala

Pentru ca am copt de ceva timp idea de a-mi face un astfel de blog, am cateva postari stranse la ciorap, asa ca am decis sa impartasesc din ele cu generozitate. Asa ca acum vreau sa vorbesc despre greutatea (mea) ideala.

Greutatea mea ideala, calculata la sange, in conformitate cu inaltimea si masurata stiintific in raport cu apa, mineralele, oasele si masa musculara din corpul meu ar fi undeva la 58 – 59 de kile. Mai exact 59.6 kg.

Numarul asta imi da fiori pe sira spinarii, pentru ca anul trecut, din dorinta de a ma motiva mi-am creat un panou pe un perete al biroului, unde am scris cu litere de-o schioapa telul meu final. L-am privit atat de mult pana si-a pierdut orice sens in mintea mea, dar de fiecare data cand il vad scris undeva se produce un declic in stomac, simt cum mi se strang muschii, ma rascoleste ca si cand ar fi un mare esec. E ca atunci cand te intalnesti cu oameni din trecut pe care nu mai vrei sa ii vezi sau care ti-au facut rau si iti revin toate suferintele buluc in suflet.

Panoul nu mai exista acum, l-am dat jos pentru ca nu ma mai motiva, cand il priveam nu mai avea sens, erau doar niste forme acolo. Mi-am propus sa gasesc o alta modalitate de a vizualiza rezultatul final. Inca lucrez la asta.

Mi-am facut un profil pe site-ul Dukan, unde iti introduci masurile si ti se calculeaza greutatea ideala. Acolo mi-a iesit un 63 de kg. Am mai avut 63 o data, in facultate, cand nu mancam nimic, fumam ca un turc si faceam cate 3 – 4 ore de sport pe zi. Aratam demential si aveam o definite si un tonus de invidiat. Si atunci ma consideram grasa…

Aici vroiam sa ajung cu numerele. Unii afirma ca numerele sunt doar numere. Dar pe mine ma afecteaza. Eu simt ca nu o sa fiu niciodata fericita daca nu ma urc intr-o zi pe cantar si o sa vad numarul asta. 59. EU TREBUIE SA FAC ASTA! Asa mi-am propus si asta e! Daca asta ma motiveaza pe mine si asta e scopul meu…bineinteles, atata timp cat o fac intr-un mod care sa nu imi afecteze sanatatea.

E greu! E al dracu de greu, mai ales ca pe masura ce slabesti, cu atat e mai dificil sa scapi de ultimele kilograme care se agata cu tot dinadinsul si refuza sa plece.

Dar am inceput din nou si mi-am propus sa nu ma opresc pana cand o sa ajung sa vad 59 pe nenorocitul ala de cantar. De preferat pana la sfarsit de an, pentru ca atunci imi termin pachetul de consultatii la nutritionist, care ma costa exorbitant de mult, apropos… dar despre asta intr-un alt post.